Turist în orașul meu

turist in Cluj

Turist in orașul meu

În timp ce încărcam pozele astea am descoperit în drafts cel puțin vreo trei articole – poze fără text, poze devenite irelevante intre timp. Eh, shit happens.

“Long time no see” – aș zice dar urăsc expresia asta; mi s-a acrit de ea. Vă scriu azi pentru c-am făcut chestii drăguțe în weekend și am zis să le aștern și aici.

Plecând de la ideea că am parte de sentimentul de “dor de ducă” cam de 3 ori pe saptămână și că portofelul meu nu prea cooperează în sensul ăsta, îmi alin dorul cu plimbări prin oraș. Dar nu așa, oricum, plimbări în care devin turist în orașul meu – în traducere liberă: încerc să vizitez locuri în care n-am mai fost de mult/niciodată.

Asta am făcut și duminică. După ce cu o zi înainte, prin centru fiind, am văzut oameni sus în turnul bisericii Sf Mihail din P-ța Unirii, am știut clar că asta urma să-mi fie activitatea în următoarea zi. Zis și făcut – am și adormit greu în seara aia de atâta entuziasm.

După ritualul de fiecare duminică, și anume: trezit, îmbrăcat prima pereche de pantaloni pe care am reușit să o ochesc pe jumătate adormită fiind și cel mai pufos hanorac existent la mine în dulap, mers tocmai la Observator și luat pachetul trimis de acasă – da, încă primesc pachet de acasă; nu, nu vreau să renunț la obiceiul ăsta – pachet de acasă iz the best thing eveeer.

Anyway, după toate astea am ajuns și eu acasă, mi-am pus fața, straiele de oraș și direcția la biserică. Nu, nu la slujbă, ci cu gândul să mă cocoț sus în turn. Mi-am luat puțină panică până am ajuns acolo pentru că mă gândeam că na, e Duminică și o fi închis, ei bine, n-a fost (norocul meu). Totuși, am avut ceva de așteptat pentru că aparent se urcă în grupuri, asta ca nu cumva să se aglomereze locul și asa foarte strâmt de acolo de sus și să cadă/arunce careva, Doamne ferește.

Cât am stat acolo jos ș-am așteptat, am plătit și biletul (metaforic spus bilet, că n-am primit niciun bilet, doar am dat banii) 5 lei – iar când au coborât cei din grupul anterior domnul portar ne-a dat cheia și ne-a îndrumat către o ușă mare, neagră cu un lacăt, tot mare, asta nu înainte de a ne cere numărul de telefon – “în caz că se întâmplă ceva” și de a primi instrucțiuni precise să luăm lacătul cu noi.

Vă zic, “drumul” până acolo sus e așa, cam ca din filmele de groază: scări, muuuuuulte scări (febră musculară – bifat), lumină – nu, porumbei și rahat de porumbei la fiecare pas. Dar trecând peste, priveliștea merită. Din plin ! Am dat o roată de jur împrejur, m-am rugat să nu mi se facă rău, am făcut pozele de față ș-am coborât.

Și dacă tot am fost setată pe “înălțimi” în ziua aia am mers și mi-am încercat pentru a PATRA!!! oară norocul de a prinde și eu un amărât de loc la faimoasa terasă Klausen Burger. Și a dat Domnu’ și-am găsit; asta pentru că era o vreme cam cenușie afară, că altfel parcă văd că plecam cu buza umflată și de data asta. Priveliștea frumoasă, nimic de zis doar chelnerul puțin cam “acru”. Mă rog, m-am îndulcit cu un frappe, am făcut poze (se putea să nu !?) și mi-a trecut de acreală.

De purtat am purtat una bucată pulover pufos C&A, blugi Pull&Bear gasiți random prin Tabita – ii ador !, rucsac Stradivarius luat în vară la reduceri cu fabuloasa sumă de 40 de lei, cercei H&M si ghete (sau mai simplu papuci), tot H&M.

Nu știu exact când ne vom mai citi pe aici dar până una alta ne vedem cu siguranță pe Instagram – @fashionsofa – asta dacă mi-ați dat deja follow, dacă nu click AICI și se rezolvă problema :)

Voi puneți în aplicare trucul ăsta cu turist în orașul meu ? Dar de ținută ce ziceți ? Cum vi se pare ?

Besos :*

blogger din cluj

autumn ootd

ana maria b

fashionsofa

1 Comment

Leave a Reply to Freezbuy Cancel reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>